Îmbătrânirea activă este o responsabilitate comună

În cadrul conferinței organizată de Caritas, tema principală a fost rolul pe care-l avem în ceea ce privește îmbătrânirea activă. 

Organizația Caritas a Diecezei Satu Mare a organizat joi, 25 noiembrie o conferință online cu titlul: „Responsabilitatea socială în ceea ce privește populația vârstnică și îmbătrânirea activă”. Evenimentul a avut loc în cadrul proiectului POCU „Împreună pentru vârstnicii noștri!”, proiect prin care Caritas și-a asumat să îmbunătățească calitatea vieții a 170 de băimăreni cu vârsta peste 65 de ani. La conferință au participat numeroși specialiști din domeniul serviciilor sociale furnizate vârstnicilor, alături de persoane dornice să afle mai mult despre subiect.    

Evenimentul a fost deschis de directorul general al organizației, dr. Ioan-Laurențiu Roman care a prezentat principalele tipuri de servicii sociale destinate seniorilor care funcționează sub egida Organizației Caritas a Diecezei Satu Mare. Directorul a subliniat că în acest context pandemic plin de incertitudine, este important să fim pregătiți să facem față oricăror provocări pentru a-i sprijini pe vârstnici, iar pentru aceasta trebuie să ne lărgim cunoștințele, să ne schimbăm modul de abordare, să învățăm în continuu, considerând că și conferința aflată în derulare este o oportunitate în acest sens.

În continuare, Pap Monica-Anico, manager de proiect a făcut o scurtă prezentare a proiectului POCU „Împreună pentru vârstnicii noștri!” și a celor patru servicii sociale dezvoltate, respectiv nou-înființate în cadrul proiectului: Centrul de zi pentru vârstnici, Centrul de zi de tip asistență și recuperare, Cantina socială și Masa pe roți, toate acestea funcționând în Baia Mare.

Sandra Lădar, terapeut Yumeiho gradul 4, cu 18 ani de experiență în domeniu, a familiarizat participanții cu bazele terapiei Yumeiho, o metodă terapeutică bazată pe acțiuni manuale efectuate asupra întregului corp în vederea păstrării sau ameliorării stării de sănătate, care cuprinde 100 de procedee. Cuvântul Yumeiho înseamnă o metodă prin care se urmărește readucerea vitalității, sănătății în corpul pacientului – a explicat terapeutul. A vorbit sincer despre faptul că a fost neîncrezătoare atunci când a început să lucreze cu vârstnici, dar a constatat cu surprindere că chiar și la persoanele de vârsta a treia se pot obține îmbunătățiri concrete ale posturii și se poate menține cu succes  elasticitatea și mobilitatea articulațiilor prin terapia Yumeiho. În ceea ce privește beneficiile terapiei pentru seniori, Sandra Lădar a menționat că aceasta aduce o stare de calm și pace interioară, ameliorează diverse tipuri de dureri, precum și probleme de hipertensiune și hipotensiune etc. Terapeutul a îndemnat participanții să viziteze un terapeut Yumeiho, indiferent de vârsta pe care o au.

Klára Tóth, psiholog și specialist relații publice și comunicare a atras atenția asupra rolului pe care îl avem fiecare dintre noi în a-i sprijini emoțional pe seniori în adoptarea unui stil de viață sănătos și activ. Apoi, a detaliat rând pe rând cele mai importante căi de a motiva vârstnicii în a fi activi la vârste înaintate, printre ele: motivarea prin factori psihologici, prin servicii de sănătate mintală, prin factori comportamentali, prin activitate fizică, prin sprijin social, și nu în ultimul rând, prin educație. Psihologa a accentuat că pentru a fi cândva vârstnici activi și fericiți trebuie să ne pregătim pentru anii de bătrânețe începând de la vârsta de 20 de ani.  

Ritta Szucs, psiholog și asistent social în cadrul Organizației Caritas și-a început prezentarea remarcând că atunci când auzim termenul de „discriminare” sau „șanse egale”, ne gândim automat doar la egalitatea de șanse între femei și bărbați, însă, acest termen se extinde până la egalitatea de șanse și apărarea drepturilor persoanelor vârstnice, drepturi care ar trebui promovate mai mult seniorilor. Specialista a prezentat câteva forme de excluziune socială care s-au manifestat și care sunt încă prezente în societatea românească afectând drepturile tuturor categoriilor de populație, vârstnicii constituind cu precădere o categorie de vârstă vulnerabilă, și anume: excluziunea de la serviciile de sănătate, de la locuire, de la educație și de la ocupație. „Dacă conștientizăm situația actuală și dacă ne gândim că nu peste mult timp vom fi și noi vârstnici, am putea face mult mai mult pentru seniorii din familia și din comunitatea noastră” – consideră Ritta Szucs.

Anita Lengyel, asistent medical și economist și-a împărtășit cu participanții convingerea că putem să-i vindecăm pe cei de lângă noi iubindu-i și a subliniat importanța implicării noastre în viața vârstnicilor. I-a îndemnat pe cei prezenți să ofere ajutor seniorilor din anturajul lor, fie ei părinți, rude sau poate doar vecini de palier, și să-i ajute cu tot ce pot. Apoi, i-a invitat pe participanți să facă, împreună cu ea o pauză de un singur minut în care să-și sune părinții cu care din cauza problemelor zilnice poate nu au mai apucat să stea de vorbă de ceva vreme sau pe un vârstnic din cercul lor de cunoștințe pe care nu l-a sunat nimeni în ziua respectivă. A fost o idee care i-a impresionat pe mulți dintre participanți. Anita Lengyel a vorbit și despre deciziile pe care trebuie să le luăm în ceea ce privește îngrijirea corespunzătoare a vârstnicului din familie, încât să împărțim sarcinile între membrii familiei sau dacă acest lucru nu este posibil să căutăm un centru rezidențial în care el beneficiază de asistență medicală și poate socializa cu persoane de vârsta lui, o decizie grea, dar care în multe cazuri este în beneficiul seniorului. „Un medic înțelept a spus: cel mai bun medicament pentru oameni este iubirea. Cineva l-a întrebat ce să fac dacă nu funcționează? Măriți doza!” – și-a încheiat prezentarea Anita Lengyel.

Ca o concluzie finală a conferinței putem să afirmăm că vârstnicii trebuie motivați, respectați, apreciați, sprijiniți, iubiți pentru a adopta un stil de viață sănătos și activ. Îmbătrânirea activă devine din ideal o realitate doar dacă fiecare dintre noi își asumă responsabilitățile necesare, iar astfel, împreună, putem să facem viața vârstnicilor noștri mai bună, mai demnă, mai fericită.